Placinta cu dovleac,mere sau branza

Un bun prieten, intalnit prin viata asta ,mi-a aratat cartea lui de Sanda Marin.O pretuieste ca dar de la mama lui si pentru faptul ca l-a scos de multe ori din impasuri culinare.
Ma uit la cartea mea,o intorc pe toate fetele...Care fete?Nu mai are coperti si e tocita,muncita ,poarta urme de diverse aluaturi.Hmmm,multe lupte s-au dat aici !

Am gasit reteta asta ,veche e adevarat ,dar pretuita de mine.

• 400 gr faina
• 200 gr unt
• 20 gr drojdie
• 50 gr zahar
• 1/2 lingurita sare
• 1 ou
• coaja de lamaie
• vanilie
• 1-1, 1/2 dl lapte

Se freaca drojdia cu zaharul pana se lichefiaza.Untul sau margarina (daca asta folosim) il topim intr-un vas pe baie marina.Il turnam caldut,nu fierbinte,peste drojdia cu zahar .Apoi punem toate cele enumerate si la urma faina si laptele .Trebuie sa obtinem un aluat mai vartos care se framanta pe masa infainta putin..Se lasa sa creasca 1/2 ora ,timp in care se pregateste umplutura.

Dovleacul se curata de coaja,se rade si se pune cu vreo 2- 4 linguri de zahar si cu 2 pahare de apa la fiert pe foc.Mie imi place si amestecat cu mar acrisor sau gutuie rasa tot aici,in fiertura asta.Cand s-a inmuiat bine (daca mai e necesar mai picuram apa pana se inmoaie) se ia de pe foc ,se lasa la racit.
Impartim coca crescuta in doua ,intindem o foaie ,o punem in tava,punem umplutura si iar alta foaie peste ea.Intepam cu furculita ,ici-colea,a razbunare pentru bataia de cap avuta la asta facere si dam la copt.Cand se rumeneste scoatem placinta si o pudram cu zahar.
Putem umple cu branza amestecata cu oua ,zahar,gris si coaja de lamaie sau cu mere calite pe foc cu zahar si scortisoara.

             

                                                       

                          
Pofta buna!Cred ca v-a venit mirosul de toamna si iarna ,gutuie,dovleac,scortisoara,toate de mana.